Decizie nr. 215 din 17/02/2009 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 242 din 10/04/2009, Intrare in vigoare: 10.04.2009

 

 Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.143/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

    Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 şi nr. 2.365D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială "Levi & Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila şi de Societatea Comercială "Comagricola" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

    Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor enunţate.

    Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 şi nr. 2.365D/2008 la Dosarul nr. 1.994D/2008, care a fost primul înregistrat.

    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale deja existente în materie.

 

    C U R T E A,

 

    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

    Prin încheierile pronunţate de Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarele nr. 9.143/197/2007 şi nr. 16.756/197/2007, de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007, de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 şi de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

    Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Braşov, Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla, Societatea Comercială "Levi & Atty" -S.R.L. din Zalău, Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila şi Societatea Comercială "Comagricola" - S.R.L. din Braşov în litigii având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de contravenţie emise de secţii judeţene ale Gărzii Financiare.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât sancţiunea suspendării activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de 3 luni afectează raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, şi că îndeplinirea obiectului de activitate al acesteia nu mai este posibilă. Se mai arată că restrângerea dreptului de exercitare a unei activităţi economice intervine de drept, fiind "în sarcina discreţionară a agentului constatator", deşi sancţiunea ar trebui dispusă de un magistrat. Totodată, se susţine că prevederile criticate nu lasă organului de control posibilitatea să aprecieze în concret dacă măsura este necesară într-o societate democratică şi dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o, conform exigenţelor art. 53 alin. (2) din Constituţie. Se face referire la dispoziţiile art. 53¹ alin. (3) lit. b) din Codul penal, care reglementează sancţiunile complementare ce pot fi aplicate persoanelor juridice în cazul săvârşirii de infracţiuni, susţinându-se că sancţiunea contravenţională complementară care a fost aplicată este mai gravă decât cea care ar fi fost aplicată dacă autorul ar fi fost condamnat penal. Sub acest aspect, se precizează că este nesocotit principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.

    Instanţele de judecată care au sesizat Curtea Constituţională consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere la excepţia de neconstituţionalitate.

 

    C U R T E A,

 

    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Atât în titlul, cât şi în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, sintagma "agenţi economici" a fost înlocuită cu cea de "operatori economici" prin pct. 11 al art. V cuprins în secţiunea a 2-a din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

   - Art. 14 alin. (2): "Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."

    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.

    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii ca urmare a faptului că sancţiunea contravenţională complementară care a fost aplicată, constând în suspendarea activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de 3 luni, este mai gravă decât cea care ar fi fost aplicată dacă autorul ar fi fost condamnat penal. Curtea observă că, în cazul de faţă, o asemenea critică, din perspectiva egalităţii, ar putea fi luată în calcul, întrucât o eventuală încălcare a acesteia ar afecta angajaţii societăţii comerciale, or jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) sunt aplicabile şi societăţilor comerciale în măsura în care textele de lege criticate ar aduce atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor, în calitate de angajaţi ai acestora.

    În continuare, Curtea constată însă că autorii excepţiei ignoră logica legiuitorului care a stabilit în mod gradual limitele între care se poate aplica sancţiunea suspendării activităţii societăţii comerciale. Astfel, pentru săvârşirea de infracţiuni, potrivit art. 53¹ alin. (3) lit. b) din Codul penal, pedeapsa complementară constând în suspendarea activităţii este mai mare de 3 luni, mai exact între 3 luni şi un an, pe când pentru faptele prevăzute la art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează să se aplice pe o perioadă determinată de 3 luni. Aşadar, asprimea pedepsei a fost adaptată de legiuitor în funcţie de gravitatea faptei, conferindu-i-se acesteia, după caz, caracter contravenţional sau penal, fără să se nesocotească principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

    De altfel, stabilirea unei diferenţe de tratament juridic care să conducă la concluzia existenţei unei inegalităţi nu poate fi analizată prin compararea unor situaţii fundamental diferite, aşa cum sunt cele pe care le iau în discuţie unii dintre autorii excepţiei, prin analizarea cazului unei societăţi comerciale sancţionate pentru săvârşirea unei contravenţii, prin analogie cu situaţia aplicabilă în ipoteza săvârşirii unei infracţiuni. Natura juridică distinctă a celor două reglementări legale nu permite realizarea unei comparaţii pe baza căreia să se poată analiza eventuala încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

    Referitor la celelalte critici, Curtea observă că s-a mai pronunţat prin mai multe decizii prin care a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 124 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, sau Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins critica prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, pentru motivele acolo reţinute. De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate şi prin prisma dispoziţiilor art. 45 şi 53 din Constituţie, de exemplu, prin Decizia nr. 1.298 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

    În numele legii

 

    D E C I D E:

 

    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Gumo Serv" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.143/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ, de Societatea Comercială "Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială "Levi & Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Comercială "Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila şi de Societatea Comercială "Comagricola" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

    Definitivă şi general obligatorie.

    Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.

 

 

 

 sus ñ

 

 inapoi la case de marcat fiscale Û