• linkuri

  • noutati
  • contributii
  • declaratii fiscale
  • legislatie
  • cod CAEN 2008
  • ghid fiscal strainatate
  • faq

• utile

  • adrese utile
  • programe utile
  • formulare utile
  • e-guvernare.ro
  • europa.eu

• societate

  • servicii
  • locatie
  • program de lucru
  • drept de autor
  • de numeris
  • arhiva
  • webstats
  • forum
  • cautare
  • harta site
  • parteneri
  • Eveniment editorial

 

 

 

Hotărâre nr. 1860 din 21/12/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1046 din 29/12/2006, Intrare in vigoare: 01/01/2007

    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

   Art. 1. - (1) Drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de finanţarea acestora, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii, în interesul serviciului, se stabilesc potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

   (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se acordă personalului din autorităţile şi instituţiile publice, precum şi din unităţile aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

   (3) Cheltuielile de transport pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sunt cele stabilite prin acte normative specifice.

   Art. 2. - Pentru salariaţii din cadrul companiilor naţionale, societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile băneşti pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii, în interesul serviciului, se acordă în condiţiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.

   Art. 3. - (1) În funcţie de evoluţia preţurilor de consum la produsele alimentare, în cazul în care rezultă o creştere mai mare de 10% a acestora, Ministerul Finanţelor Publice va actualiza cuantumul indemnizaţiilor de delegare şi detaşare prevăzute de prezenta hotărâre.

   (2) În funcţie de evoluţia preţurilor de consum la servicii, în cazul în care rezultă o creştere mai mare de 10% a acestora, Ministerul Finanţelor Publice va actualiza cuantumul sumei ce reprezintă compensarea cheltuielilor de cazare ale personalului aflat în delegare, în situaţia în care acesta nu beneficiază de cazare în structuri de primire turistică.

   (3) Actualizările prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor face prin ordin al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

   Art. 4. - (1) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor lua măsuri pentru gospodărirea judicioasă a fondurilor aprobate pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute de prezenta hotărâre.

   (2) Ordonatorii de credite trebuie să se încadreze în limita sumelor aprobate cu această destinaţie prin bugetul anual.

   Art. 5. - Nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri atrage, după caz, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală a celor vinovaţi.

   Art. 6. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

   Art. 7. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile băneşti ale salariaţilor instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 13 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.

 

ANEXĂ
 

    DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada
delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul
deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului

 

   CAPITOLUL I
  Drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor
şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării

   Art. 1. - Delegarea şi detaşarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune în scris de către conducătorii acestora.

   Art. 2. - Este interzisă fixarea de la început a duratei delegării şi detaşării pentru o perioadă mai mică decât cea efectiv necesară pentru executarea sarcinilor respective, precum şi fracţionarea delegărilor şi detaşărilor prin rechemarea nejustificată a personalului înainte de îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a dispus deplasarea şi detaşarea.

   Art. 3. - Executarea sarcinilor pe perioada delegării se consideră muncă prestată în realizarea obligaţiilor ce revin persoanei delegate la locul ei de muncă.

   Art. 4. - Persoana aflată în delegare trebuie să-şi desfăşoare activitatea în cadrul programului normal de lucru al unităţii la care se efectuează delegarea. Pe timpul delegării nu se pot plăti ore suplimentare.

   Art. 5. - Persoana aflată în delegare care, pentru realizarea sarcinilor rezultate din obiectivele delegării, a desfăşurat activitate peste durata normală de lucru sau într-una din zilele de repaus săptămânal sau sărbătoare legală, confirmată de unitatea la care s-a efectuat delegarea, beneficiază, cu aprobarea conducerii unităţii, de timp liber în compensare, potrivit reglementărilor legale.

   Art. 6. - Obligaţiile de muncă în perioada detaşării sunt cele stabilite pentru locul de muncă la care se execută detaşarea.

   Art. 7. - Drepturile salariale aferente muncii prestate la locul detaşării şi cheltuielile de detaşare se plătesc de unitatea la care se efectuează detaşarea, cu excepţia cazurilor când prin lege se prevede altfel.

   Art. 8. - Pe durata delegării şi detaşării persoana îşi păstrează funcţia, clasa, gradul profesional şi treapta de salarizare sau, după caz, gradul sau treapta profesională şi salariul avute la locul de muncă. Când detaşarea se dispune într-o funcţie pentru care este stabilit un salariu mai mare, persoana detaşată poate opta pentru acest salariu, în condiţiile prevăzute de lege.

 

   CAPITOLUL II
  Indemnizaţia de delegare şi de detaşare

 

   Art. 9. - Persoana aflată în delegare sau detaşare într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare sau de detaşare de 13 lei, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea.

   Art. 10. - Numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detaşare se socoteşte de la data şi ora plecării până la data şi ora înapoierii mijlocului de transport din şi în localitatea unde îşi are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detaşare.

   Art. 11. - Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum şi pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore.

   Art. 12. - Persoana care în perioada delegării sau detaşării îşi pierde temporar capacitatea de muncă beneficiază, pe timpul incapacităţii, pe lângă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, atât de indemnizaţie de delegare sau detaşare, cât şi de decontarea cheltuielilor de cazare. Persoana respectivă nu primeşte aceste drepturi în cazul internării în spital sau al părăsirii localităţii, cu excepţia celei detaşate, care îşi păstrează dreptul de cazare şi pe timpul spitalizării.

 

   CAPITOLUL III
  Cheltuieli de transport

 

   Art. 13. - Personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, delegat sau detaşat de conducerea acestora să îndeplinească anumite sarcini de serviciu în localităţi situate la distanţe mai mari de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, după cum urmează:

   a) cu avionul, pe orice distanţă, clasa economică;

   b) cu orice fel de tren, după tariful clasei a II-a, pe distanţe de până la 300 km, şi după tariful clasei I, pe distanţe mai mari de 300 km;

   c) cu navele de călători, după tariful clasei I;

   d) cu mijloace de transport auto şi transport în comun, după tarifele stabilite pentru aceste mijloace;

   e) cu mijloace de transport auto ale unităţilor, dacă acestea au asemenea posibilităţi, cu încadrarea în consumurile lunare de combustibil, stabilite potrivit legii;

   f) cu autoturismul proprietate personală.

   Art. 14. - Are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pe calea ferată după tariful clasei I, pe orice fel de tren, indiferent de distanţă, persoana care îndeplineşte funcţia de secretar general, secretar general adjunct, director general, director şi adjunct al acestora, precum şi cea care îndeplineşte altă funcţie similară din punctul de vedere al salarizării şi al atribuţiilor care îi revin, stabilite de ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice, atât pentru aparatul propriu, cât şi pentru unităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

   Art. 15. - Decontarea cheltuielilor pentru utilizarea vagonului de dormit este permisă numai în cazul călătoriilor efectuate pe timp de noapte, pe distanţe de peste 300 km şi cu aprobarea prealabilă a conducătorului unităţii.

   Art. 16. - Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât şi pentru persoanele din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă.

   Art. 17. - (1) Persoanei care ocupă o funcţie de demnitate publică, care se deplasează, în interesul serviciului, în alte localităţi din ţară, i se decontează cheltuielile de transport, indiferent de distanţa şi de mijlocul de transport folosit.

   (2) De aceleaşi drepturi şi condiţii beneficiază şi persoana cu funcţie de conducere, asimilată, în condiţiile legii, unei funcţii de demnitate publică.

   (3) În cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul proprietate personală, persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) primesc contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă.

   Art. 18. - În cazul în care condiţiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detaşare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisă în delegare sau detaşare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, dacă cheltuielile astfel efectuate sunt mai mici decât cele pentru plata indemnizaţiei zilnice de delegare sau de detaşare şi a cazării şi dacă prin aceasta nu se afectează bunul mers al activităţii la locul delegării sau detaşării. În această situaţie nu se acordă indemnizaţia zilnică de delegare sau de detaşare.

   Art. 19. - Costul tichetelor pentru rezervarea locurilor, costul suplimentelor de viteză, precum şi comisioanele percepute de agenţiile de voiaj intră în cheltuielile de transport care se decontează.

   Art. 20. - Se decontează drept cheltuieli de transport şi:

   a) cheltuielile pentru transportul efectuat cu mijloacele de transport în comun la şi de la aeroport, gară, autogară sau port, în cazul în care acestea sunt situate în altă localitate;

   b) cheltuielile de transport efectuate în localitatea unde se execută delegarea sau detaşarea, cu mijloacele de transport în comun, dus-întors, pe distanţa dintre gară, aerogară, autogară sau port şi locul delegării sau detaşării ori locul de cazare;

   c) cheltuielile de transport pe distanţa dintre locul de cazare şi locul delegării sau detaşării;

   d) taxele pentru trecerea podurilor;

   e) taxele de traversare cu bacul;

   f) taxele de aeroport, gară, autogară sau port;

   g) alte taxe privind circulaţia pe drumurile publice, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

   Art. 21. - Cheltuielile de transport se decontează şi în următoarele cazuri:

   a) persoana este chemată, înainte de terminarea misiunii, din localitatea unde se află în delegare sau detaşare;

   b) persoana întrerupe delegarea sau detaşarea şi se înapoiază în localitatea locului ei de muncă obişnuit, din cauza incapacităţii temporare de muncă, dovedită cu certificat medical.

   Art. 22. - Decontarea cheltuielilor de transport în şi din localitatea de delegare sau de detaşare se face numai pe baza legitimaţiilor de călătorie plătite în numerar. În cazul pierderii legitimaţiilor de călătorie, acestea pot fi reconstituite în condiţiile reglementărilor în vigoare.

   Art. 23. - Se admit la decontare şi taxele suplimentare percepute de agenţiile de voiaj sau de alte unităţi, cum ar fi: convorbiri telefonice, telegrame, fax, e-mail, pentru reţinerea locurilor în mijlocul de transport rutier, feroviar, aerian şi naval.

   Art. 24. - Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative, cu excepţia cazului în care deplasarea în şi din localitatea de delegare sau de detaşare se face cu autoturismul proprietate personală.

   Art. 25. - Nu se admit la decontare:

   a) taxele percepute suplimentar pentru bagajele personale;

   b) cheltuielile de transport ale persoanei care are asigurat, de către unitate, transportul gratuit în interesul serviciului;

   c) cheltuielile de transport pentru înapoiere, în cazul în care persoana, după terminarea delegării sau detaşării, a rămas să-şi efectueze concediul de odihnă sau datorită altor cauze de ordin personal;

   d) cheltuielile de transport, în cazul în care salariatul întrerupe timpul aferent delegării sau detaşării din cauza unor interese personale.

 

   CAPITOLUL IV
  Cheltuieli de cazare

 

   Art. 26. - (1) Persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă şi în care nu se poate înapoia la sfârşitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, după cum urmează:

   a) în cazul cazării în structurile de primire turistice, în limita tarifelor practicate în structurile de 2 stele, pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi;

   b) în situaţii deosebite, rezultate din declaraţii pe propria răspundere, în care, ca urmare a imposibilităţii cazării în structurile de primire turistice de 2 stele sau de confort mai redus, persoana trimisă în delegare a fost cazată în structuri de primire turistice de confort superior, decontarea cheltuielilor de cazare se face în limita tarifelor practicate în structurile de primire turistice de 3 stele pentru o cameră cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de cameră, pentru o cameră cu două paturi.

   (2) În cazul în care cazarea s-a făcut într-o structură de primire turistică de confort superior celei de 3 stele, se decontează numai 50% din tariful de cazare perceput.

   Art. 27. - În structurile de primire turistice se includ: hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanţe, pensiuni, popasuri turistice, spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei destinate prin construcţie cazării.

   Art. 28. - În situaţia în care personalul aflat în delegare nu se cazează în condiţiile prevăzute la art. 26, cheltuielile de cazare se compensează prin plata, pentru fiecare noapte, a sumei de 30 lei.

   Art. 29. - La stabilirea cheltuielilor de cazare care se decontează se iau în considerare taxa de parcare hotelieră, taxa de staţiune şi alte taxe prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

   Art. 30. - (1) Persoanei detaşate în afara localităţii în care îşi are locul permanent de muncă i se asigură, prin grija unităţii la care este detaşată, cazarea gratuită în clădiri ori în spaţii închiriate de aceasta, în limita tarifelor legale. În aceste situaţii, cheltuielile de cazare în structurile de primire turistice nu se decontează.

   (2) Funcţionarului public detaşat, în interesul autorităţii, instituţiei publice sau unităţii aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, în altă localitate decât cea de domiciliu i se poate deconta chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii, până la asigurarea cazării în condiţiile alin. (1). Suma în limita căreia se compensează chiria nu va putea depăşi cheltuiala cu cazarea în condiţiile prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a).

   Art. 31. - Persoanei care ocupă o funcţie de demnitate publică, precum şi persoanei cu funcţie de conducere asimilată, în condiţiile legii, unei funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, care se deplasează în interesul serviciului în alte localităţi din ţară, i se decontează cheltuielile pentru cazare, pe baza documentelor justificative, fără a li se aplica prevederile art. 26.

   Art. 32. - În situaţia în care în costul cazării este inclus şi micul dejun, se decontează şi contravaloarea acestuia.

   Art. 33. - Persoana care are locul permanent de muncă în altă localitate decât aceea în care îşi are domiciliul nu beneficiază, pe timpul cât este trimisă în delegare sau detaşare în localitatea de domiciliu, de indemnizaţie de delegare sau de detaşare şi de cheltuieli de cazare. Acestei persoane i se decontează numai cheltuielile de transport.

 

   CAPITOLUL V
  Alte situaţii specifice

 

   Art. 34. - Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică şi cetăţenilor străini care prestează activităţi, în condiţiile legii, în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice sau unităţilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, pe bază de contracte, precum şi persoanelor care însoţesc delegaţi străini, în măsura în care contractele încheiate şi, respectiv, dispoziţiile legale în vigoare nu prevăd un alt mod de decontare a cheltuielilor efectuate.

   Art. 35. - Persoanele trimise sau chemate la diferite instructaje sau alte activităţi în legătură cu sarcinile lor de serviciu beneficiază de drepturile reglementate prin prezenta hotărâre.

 

   CAPITOLUL VI
  Cheltuieli de transport în cadrul localităţii

 

   Art. 36. - Personalul autorităţilor, instituţiilor publice, precum şi unităţilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, încadrat pe funcţii pentru care, prin fişa postului, are stabilite sarcini care necesită deplasări frecvente cu mijloace de transport în comun, inclusiv cu metroul, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport efectuate pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cadrul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea.

   Art. 37. - Decontarea cheltuielilor de transport menţionate la art. 36 se efectuează de regulă lunar, pe baza unei note justificative aprobate de ordonatorul de credite sau de o altă persoană desemnată de către acesta, în care trebuie să se specifice mijloacele de transport utilizate şi cheltuielile efectuate, însoţită de actele doveditoare, sau, în cazul metroului, de o declaraţie pe propria răspundere.

   Art. 38. - Decontarea cheltuielilor de transport efectuate pe bază de abonament se poate face numai cu aprobarea şi pe răspunderea conducătorului unităţii din care face parte persoana şi a conducătorului compartimentului financiar-contabil al acesteia şi numai în cazul când din calcul rezultă că acest sistem este mai economic decât utilizarea biletelor de călătorie individuale.

   Art. 39. - Decontarea cheltuielilor de transport efectuate în cadrul localităţii se face în limita sumelor aprobate prin bugetul anual pentru fiecare autoritate şi instituţie publică.

   Art. 40. - Funcţiile cu sarcini ce impun deplasarea frecventă în interesul serviciului în cadrul localităţii se stabilesc de către ordonatorii principali de credite bugetare atât pentru aparatul propriu, cât şi pentru unităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora.

   Art. 41. - Decontarea cheltuielilor pentru transportul efectuat în condiţiile prezentului capitol este permisă numai pentru transportul în interesul serviciului, nu şi pentru deplasările personalului de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu.

 

   CAPITOLUL VII
  Dispoziţii finale

   Art. 42. - Persoana trimisă în delegare sau detaşare are dreptul să primească, în condiţiile legii, un avans în numerar, stabilit în raport cu numărul zilelor de deplasare, dar nu mai mult decât totalul cheltuielilor de delegare sau de detaşare pentru 30 de zile calendaristice.

   Art. 43. - Acordarea avansului şi justificarea acestuia se fac în condiţiile prevăzute de reglementările legale privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar prin casierie.

   Art. 44. - Cheltuielile de delegare se suportă, de regulă, de către unitatea din care face parte persoana.

   Art. 45. - Pentru persoana trimisă în delegare în interesul altei unităţi, potrivit unor prevederi legale sau înţelegeri între unităţi, cheltuielile de delegare se suportă de unitatea respectivă. În asemenea cazuri, unitatea din care face parte persoana poate avansa acesteia, la cererea sa, suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de delegare, iar aceasta are obligaţia ca, la înapoiere, să restituie avansul primit unităţii al cărei salariat este.

   Art. 46. - Persoana trimisă în delegare sau detaşare este obligată să obţină pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se deplasează, viza şi ştampila conducătorului unităţii sau înlocuitorului acestuia, indicând data şi ora sosirii şi a plecării.

   Art. 47. - (1) Sunt scutite de această viză persoanele prevăzute la art. 14 şi 17.

   (2) Personalul militar scutit de viză din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională se stabileşte prin acte normative specifice.

   Art. 48. - În situaţia în care delegarea sau detaşarea unei persoane expiră în ziua de vineri sau într-o zi care precedă o zi de sărbătoare legală, şi persoana rămâne în localitatea respectivă, în interes personal, încă cel mult 48 de ore, conducerea unităţii poate deconta costul transportului la înapoiere. Pentru zilele respective, persoana în cauză nu beneficiază de decontarea cheltuielilor de cazare şi de indemnizaţia zilnică de delegare sau de detaşare.

 

 sus ñ