Accounting and beyond

Norma 22.12.2006 scutire tva in vama no.1

            de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din

            Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1046 din 29/12/2006

Art. 1. -

(1) Scutirile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-6, lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, sunt provizorii şi devin definitive în momentul exportului bunurilor în afara Comunităţii.

(2) Totuşi, în cazul în care unul din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1- 6 din Codul fiscal încetează să se mai aplice şi dacă bunurile sunt importate în Comunitate, scutirea se aplică în continuare:

   a) pentru livrările de bunuri efectuate către importator şi, după caz, pentru livrările anterioare, inclusiv pentru plasarea bunurilor în regimul respectiv;

   b) pentru prestările de servicii efectuate către importatorul bunurilor şi, dacă este cazul, pentru prestările anterioare de servicii în legătură cu bunurile, atât timp cât acestea se aflau în regimul respectiv, inclusiv pentru acele servicii legate de plasarea bunurilor în acel regim.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2) baza de impozitare se stabileşte conform art. 139 din Codul fiscal, dacă bunurile sunt importate în România.

(4) Plasarea bunurilor într-unul din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal şi livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală.

(5) Prestările de servicii menţionate la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, asupra bunurilor aflate încă într-unul din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal sunt scutite în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislaţia vamală.

          (6) Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de bunuri plasate într-unul din regimurile menţionate în art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 precum şi prestarea de servicii asupra unor astfel de bunuri, altele decât transportul şi serviciile accesorii transportului, vor fi justificate cu:

   a) contractul cu titularul regimului sau cu beneficiarul;

   b) factura sau alte documente aprobate prin lege;

   c) documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau într-unul din regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau prestării.

   Art. 2. -

(1) Conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:

   a) pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 125¹ alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, orice locaţie situată în România, definită ca antrepozit fiscal în sensul art. 163 lit. c) din Codul fiscal;

   b) pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locaţie situată în România şi definită ca atare prin ordin al ministrului finanţelor publice.

   (2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

   a) livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

   b) livrările de bunuri efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1), atâta timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

   c) prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. c) şi art. 144¹ din Codul fiscal, şi aferente livrărilor prevăzute la lit. a), sau efectuate în locaţiile enumerate la lit. a) pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

   d) prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 144¹, legate direct de bunurile plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

   e) serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite de taxă pe valoarea adăugată conform prevederilor de la lit. a)-d), în baza art. 144¹ din Codul fiscal;

   f) importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 142 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

   (3) Plasarea în regim de antrepozit de TVA se limitează la bunurile cu următoarele coduri tarifare:

   (4) Regimul de antrepozit de TVA nu se aplică pentru bunurile destinate livrării cu amănuntul, cu excepţia:

   a) bunurilor livrate de magazinele duty-free în sensul art. 28k, alin. (1) din Directiva 77/388/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, pentru călătorii ce se deplasează cu avionul sau cu vaporul către ţări din afara Comunităţii, în cazul în care aceste livrări sunt scutite de taxă conform art. 143, alin. (1), lit. a) şi b) din Codul fiscal;

   b) bunurilor livrate de persoane impozabile călătorilor de la bordul navelor sau aeronavelor, pe durata zborului sau a călătoriei pe mare, în cazul în care locul sosirii este situat în afara Comunităţii;

   c) bunurilor a căror livrare este scutită de taxă conform art. 143 alin. (1) lit. (j)-(m) din Codul fiscal.

   (5) Prestările de servicii prevăzute la alin. (2), lit. c) se limitează la prestările de servicii autorizate în baza regimului de antrepozitare vamală de către legislaţia vamală şi prezentate în lista din anexa 2 la prezentele norme.

   (6) Scutirile menţionate la alin. (2) sunt provizorii şi vor deveni definitive pentru operaţiunile ce preced:

   a) livrarea de bunuri, efectuată cu plată, care se efectuează în timp ce bunurile sunt supuse în continuare regimului de antrepozit de TVA;

   b) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA, de către persoana impozabilă în cadrul unei livrări cu plată a acestor bunuri;

   c) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA de către proprietarul acestora, independent de orice tranzacţie comercială, în cadrul:

   1. unui transfer menţionat la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, sau

   2. transportului sau expedierii acestor bunuri în afara Comunităţii, efectuate de către proprietar sau în contul acestuia.

   (7) În cazul în care, independent de o tranzacţie comercială, bunurile sunt scoase din regimul de antrepozit de TVA de către proprietar sau în contul acestuia şi rămân în România sau fac obiectul unei operaţiuni prevăzute la art. 128 alin. (12) lit. g)-h) din Codul fiscal, se aplică taxarea pentru următoarele operaţiuni:

   a) plasarea bunurilor în regim de antrepozit de TVA, precum şi serviciile prevăzute la alin. (2) lit. c), prestate către proprietar, în cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată efectuată de proprietar în timp ce se aflau în regimul de antrepozit TVA;

   b) livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c), efectuate către proprietar, dacă bunurile au fost supuse uneia sau mai multor livrări cu plata în timp ce se aflau sub regimul de antrepozit de TVA.

   (8) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.

   (9) În lipsa unor dovezi suplimentare:

   a) se consideră că orice persoană care scoate bunuri din regimul de antrepozit TVA le-a scos în condiţiile impuse de alin. (6);

   b) se consideră că bunurile a căror lipsă se constată dintr-un antrepozit TVA au fost scoase din regimul respectiv în condiţiile stabilite la alin. (7).

   (10) Antrepozitarul de TVA trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

   a) să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului TVA menţionat la alin. (1) lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru antrepozitul de TVA;

   b) să fie stabilit în România şi înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal;

   c) să ţină evidenţa bunurilor aflate în stoc în antrepozitul TVA;

   d) să emită un document care să ateste plasarea bunurilor în regimul de antrepozit TVA, către fiecare persoană care plasează bunuri într-un astfel de regim, şi să înregistreze acest document într-un registru special;

   e) să emită un formular de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit TVA, şi să înregistreze acest formular într-un registru special.

   (11) Persoana care plasează bunuri în regim de antrepozit TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit TVA şi/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să îndeplinească următoarele condiţii;

   a) să se identifice faţă de antrepozitarul menţionat la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România, după caz;

   b) pentru toate livrările efectuate, să emită factura menţionată la art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, în care, după caz, taxa datorată menţionată în art. 155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal să fie înlocuită cu sintagma prevăzută în pct. 63 sau 64 din anexa 1 la prezentele norme.

   (12) Persoana impozabilă care prestează servicii conform alin. (2) lit. (c), va emite, pentru toate operaţiunile ce au loc în România în condiţiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal, factura prevăzută la art. 155 alin. (1) din Codul fiscal în care, după caz, suma taxei datorate menţionate la art. 155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal, va fi înlocuită cu sintagma prevăzută în pct. 65 şi 66 din anexa 1 la prezentele norme.

   (13) Celelalte limite şi condiţii cu privire la regimul de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1, care face parte integrantă din prezentele norme.

    ANEXA  Nr. 1 la norme

   Alte limite şi condiţii privind aplicarea regimului de antrepozit de TVA

   I. Aplicarea regimului: principii de bază

   1. Regimul de antrepozit TVA se referă numai la bunurile comunitare. În acest sens, următoarele bunuri de consideră comunitare:

   a) bunurile provenind din teritoriul comunitar în scopuri de TVA, definit la art. 125² din Codul fiscal;

   b) bunurile importate pe teritoriul comunitar şi plasate în circulaţie liberă în Comunitate.

   2. Regimul de antrepozit TVA cuprinde un sistem de scutiri în lanţ a taxei, care constă în:

   a) acordarea scutirii de taxă provizoriu pentru toate operaţiunile efectuate în cadrul regimului;

   b) acordarea definitivă a acestei scutiri la momentul livrării ulterioare a bunurilor în cadrul regimului de antrepozit TVA.

   3. Toate operaţiunile efectuate asupra bunurilor aflate în acest regim sunt scutite definitiv de la plata taxei, proporţional cu livrările ulterioare de bunuri aflate în acest regim, cu excepţia operaţiunilor efectuate către ultimul cumpărător care beneficiază numai de scutire provizorie.

   4. Operaţiunile prevăzute la pct. 3, care beneficiază numai de scutire provizorie sunt:

   a) livrarea efectuată către ultimul cumpărător, de bunuri care rămân în acest regim;

   b) serviciile efectuate către ultimul cumpărător, aferente bunurilor ce rămân în acest regim pe perioada depozitării.

   5. În cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată, în cadrul regimului, operaţiunile provizoriu scutite de taxă rămân următoarele:

   a) operaţiunea de plasare a bunurilor în regim de antrepozit TVA de către cumpărătorul sau proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi un import, o achiziţie intracomunitară sau o livrare de bunuri în România;

   b) serviciile în legătură cu aceste bunuri, prestate în contul cumpărătorului/proprietarului, în cadrul regimului, anterior şi pe perioada antrepozitării.

   6. Bunurile respective vor căpăta una din destinaţiile următoare:

   a) fie ultimul cumpărător/proprietarul efectuează o livrare, cu plată, a acestor bunuri, iar acestea rămân în cadrul regimului;

   b) fie ultimul cumpărător/proprietarul efectuează o livrare, cu plată, a acestor bunuri, iar acestea părăsesc regimul;

   c) fie ultimul cumpărător scoate bunurile din regim, independent de orice tranzacţie.

   7. Livrarea cu plată nu face decât să extindă lanţul operaţiunilor scutite. Totuşi livrarea însoţită de ieşirea bunurilor din acest regim, precum şi ieşirea bunurilor din regim fără existenţa vreunei tranzacţii pun capăt regimului.

   II. Bunuri livrate cu plată şi care nu rămân în regimul de antrepozit TVA

   8. Livrarea de bunuri nu mai poate beneficia de scutirea menţionată la art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal dacă bunurile nu rămân în regimul de antrepozit TVA şi urmează regulile obişnuite, având următoarele caracteristici:

   a) este în principiu taxabilă dacă livrarea are loc în România şi bunurile nu părăsesc România, fără însă a afecta aplicarea altei scutiri aplicabile în interiorul ţării;

   b) nu se supune TVA dacă livrarea nu are loc în România, conform art. 132 din Codul fiscal, ca de exemplu o livrare cu instalare în străinătate sau vânzare la distanţă care are loc în străinătate;

   c) este scutită de taxă dacă este o livrare intracomunitară sau un export ce respectă condiţiile pentru ca o operaţiune să fie scutită de taxă, conform art. 143 din Codul fiscal.

   9. Aplicarea regulilor obişnuite pentru această operaţiune determină transformarea scutirii provizorii aplicate ultimelor operaţiuni (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii) ce preced această livrare în scutire definitivă.

   Exemplu:

   Persoanele impozabile A, B, C, D, E, Y şi Z efectuează următoarele operaţiuni:

   A) A îi vinde bunuri lui B care le plasează într-un antrepozit TVA. Operaţiunea A-B poate constitui un import efectuat de B, o achiziţie intracomunitară efectuată de B sau o livrare efectuată de A lui B cu scutire de taxă pentru că bunurile se plasează de către B într-un antrepozit TVA. Această scutire se acordă provizoriu.

   B) Y efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile, în contul lui B. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.

   C) B vinde bunurile supuse transformării lui C, iar bunurile rămân în acelaşi regim. Livrarea B-C este provizoriu scutită de taxă, însă transformă scutirea aferentă plasării bunurilor de către B în cadrul regimului în scutire definitivă (import efectuat de B, achiziţie intracomunitară sau livrare de la A către B), ca şi prestarea de servicii efectuată de Y lui B.

   D) C vinde bunurile lui D, iar acestea rămân în regim de antrepozit TVA. Livrarea C-D este scutită provizoriu de taxă, dar transformă scutirea aferentă livrării de bunuri de către B lui C în scutire definitivă.

   E) Z efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile, în contul lui D. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.

   F) D vinde bunuri lui E, iar acestea părăsesc regimul în cadrul acestei vânzări. Această livrare poate fi una taxabilă în România sau o livrare intracomunitară ori un export scutit de taxă.

   Această livrare transformă scutirile provizorii acordate pentru livrarea de către C lui D în scutiri definitive, ca şi prestarea de servicii de către Z lui D.

   III. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o tranzacţie comercială

   10. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o tranzacţie comercială pot avea ca destinaţie România, alt stat membru sau un stat în afara Comunităţii.

   11. Scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu constituie în sine o operaţiune în sfera TVA. Prin urmare impozitarea cu TVA, fără a afecta o posibilă scutire, se poate efectua numai pentru operaţiunile anterioare, care erau provizoriu scutite de taxă. Aceste operaţiuni pot fi: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri.

   12. În cazul în care bunurile nu au făcut obiectul livrării cu plată când se aflau în regimul de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele:

   a) operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de către cumpărătorul/proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi: livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri;

   b) prestarea/prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri în beneficiul cumpărătorului/proprietarului anterior sau în perioada în care bunurile se aflau în acest regim.

   13. În cazul în care bunurile au făcut obiectul uneia sau mai multor livrări cu plată când se aflau în regimul de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele:

   a) livrarea efectuată către ultimul cumpărător, de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit TVA;

   b) prestarea/prestările de servicii efectuată/efectuate către ultimul cumpărător atât timp bunurile se aflau în regimul de antrepozit TVA.

   14. Taxa datorată pentru operaţiunile ce vor fi regularizate devine exigibilă la momentul ieşirii bunurilor din regim cu cota care ar fi fost aplicabilă fiecăreia din aceste operaţiuni făcute în beneficiul ultimului cumpărător/proprietar al bunurilor, care aplică prevederile art. 150 alin. (1) lit. f) şi art. 157 din Codul fiscal.

   15. Ieşirea din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale de bunuri transportate în alt stat membru constituie un transfer în sensul art. 128 alin. (10) şi (11) din Codul fiscal şi în consecinţă este o operaţie impozabilă.

   16. Această operaţiune nu atrage nici o regularizare în măsura în care este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

   17. În plus, scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA transformă de asemenea scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă.

   18. Scoaterea din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale de bunuri transportate într-un stat din afara Comunităţii nu constituie în sine o operaţiune taxabilă.

   19. Totuşi, întrucât nu se datorează nicio taxă pentru bunurile exportate din spaţiul comunitar, ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit TVA nu se supune taxei şi nu se va efectua nici o regularizare.

   20. De asemenea în această situaţie, ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit TVA în aceste condiţii transformă scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă.

   Exemplu:

   În acest sens, reluăm exemplul menţionat la pct. 9 şi considerăm că D nu vinde bunurile achiziţionate şi supuse transformării, ci le scoate din regimul de antrepozit TVA pentru a le transporta în magazinul său de vânzare cu amănuntul din România, în alt stat membru sau în afara spaţiului comunitar.

   a) Dacă magazinul se află în România, D realizează o deplasare pe plan local, ce nu constituie o operaţiune taxabilă. Aceasta implică faptul că operaţiunile efectuate de către C lui D (livrare de bunuri) şi de către Z lui D (prestare de servicii) nu pot fi scutite definitiv de taxă, şi faptul că se datorează TVA pentru aceste operaţiuni.

   b) Dacă magazinul se află în alt stat membru şi dacă D realizează un transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, această operaţiune este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d), din Codul fiscal. Preluarea bunurilor în statul membru de sosire va fi asimilată unei achiziţii intracomunitare taxabile la preţul de cost al bunurilor, ce va cuprinde preţul de cumpărare plătit lui C, precum şi costul serviciilor plătit lui Z. Prin urmare, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C-D şi pentru serviciul Z-D devin definitive.

   c) Dacă magazinul se află în afara spaţiului comunitar, D realizează o deplasare a bunurilor în afara spaţiului comunitar, ce nu constituie o operaţiune impozabilă. Chiar dacă nu se aplică nici o taxă pentru bunurile exportate în afara Comunităţii, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C-D şi pentru serviciul Z-D devin de asemenea definitive.

   IV. Persoana obligată la plata taxei

   21. În principiu, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă care efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii în baza art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

   22. S-a remarcat că atunci când aceste operaţiuni se realizează în cadrul regimului, ele beneficiază de o scutire provizorie, care devine definitivă dacă bunurile:

   a) fac obiectul unei livrări în care bunurile rămân în regim de antrepozit TVA;

   b) părăsesc regimul în cadrul livrării;

   c) părăsesc regimul independent de orice tranzacţie comercială, spre o destinaţie din afara României.

   23. Pe de altă parte, aceste operaţiuni trebuie regularizate când sunt în beneficiul unei persoane impozabile care scoate bunurile din regim independent de orice tranzacţie comercială, spre o destinaţie din România.

   24. Întrucât persoana obligată la plata taxei menţionată în pct. 21 nu are posibilitatea de a controla destinaţia pe care o vor primi bunurile după ce le livrează sau expediază, nu are cum să afle dacă se va efectua o regularizare sau nu.

   25. Prin urmare, art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal desemnează persoana obligată la plata taxei ca fiind persoana din cauza căreia bunurile sunt plasate în acest regim sau care scoate bunurile din regim.

   26. Această derogare este aplicabilă numai livrării de bunuri sau prestării de servicii ce beneficiază de scutirea aferentă regimului de antrepozit TVA şi care se acordă provizoriu. Pentru celelalte livrări de bunuri şi prestări de servicii (cum ar fi livrarea de bunuri care nu rămân în regim de antrepozit TVA sau prestarea de servicii nepermisă în cadrul regimului), se aplică regula normală referitoare la obligaţia plăţii TVA, prevăzută în art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care se aplică altă regulă referitoare la obligaţia de plată, ca de exemplu conform art. 150 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

   27. În ceea ce priveşte importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în acest regim, nu se aplică nici o derogare, ci regulile obişnuite referitoare la persoana obligată la plata taxei pentru aceste operaţiuni.

   28.

(1) În plus, art. 151² alin. (6) din Codul fiscal precizează că pentru aplicarea regimului de antrepozit de TVA prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei împreună cu persoana obligată la plata acesteia conform art. 150 alin. (1) lit. a), f) şi g) şi art. 151¹ din Codul fiscal.

   (2) Această răspundere se aplică operaţiunilor scutite provizoriu de la plata taxei şi altor operaţiuni aferente bunurilor plasate în regim.

   Exemplu: